vineri, 20 aprilie 2018

În căutarea cuvintelor / timpului pierdute...

👀Mi-am făcut blog...Bine, nu eu, că nu mi-am forţat neuronul, ci prietena mea. Datoria mea ar fi să scriu. O întreb pe această cale dacă a vazut în mine vreo umbră de talent într-ale scrisului. Ai văzut?
Nu că m-aş vedea performând în domeniul scrisului, dacă ar fi să scriu o carte, nu aş înţelege nici eu despre ce am scris, ar fi un amestec de genuri, stări, trăiri - un haos prea mare pentru a fi digerat.Aşa că, nu, nu voi scrie vreo carte. Dar voi citi. Poate nu cât ar trebui sau aş vrea, însă doar cărti din care voi învăţa, care îmi vor trezi sentimente şi, poate chiar revelaţii. Cărţi care mă vor ajuta să evadez pentru un timp...Viaţa e prea scurtă ca să citim cărţi fără substanţă şi să o petrecem cu oamenii nepotriviţi. Sper că voi şi scrie despre ceea ca m-a făcut să simt o carte, despre ceea ce am învăţat dintr-o carte.
Dacă tot m-am inspirat de la Marcel Proust cu titlul postării, fără să vreau, îl iau ca pe un semn că trebuie să citesc cartea.

"Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita." Emil Cioran

marți, 16 ianuarie 2018

Introspecție

Mi-as fi lăsat în colț de suflet,
Un strop din anii ce-au trecut
De-aş fi ştiu că prețul lor,
Va fi atât, atât de scump.

Acum,  când port prea des în suflet,
Un zbucium şi o luptă grea,
Aş da orice să smulg un zâmbet,
Vieții care mă iubea.

Ea mă iubea, având răbdare
Să o iubesc la rândul meu,
Dar dup-atâta nepăsare,
A renunțat la semnul meu.

O, viață care n-ai putere!
Să mă aştepți să te iubesc,
De poți, să-mi fie cu iertare,
Nu cred că am să reuşesc.

Încerc  cu râsete şi glume
Să te împac că te-aş plăcea,
Dar tu o ştii, adânc, cu jale
Că nu va fi în veci aşa.

Mă iartă pentru asta, viață,
Eşti darul cel mai minunat,
Mă zbucium cu a mea neputință
De-a te iubi cu adevărat!





sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Frustrare...

Îmi invitam prietenele la un eveniment care cade înaintea postului Paştelui.Una dintre ele, sec: nu vreau! Ok, atunci, stai acasă şi scarpină oo-le! Că si aşa începe postul cu restricțiile de rigoare. :) Eu voi participa la eveniment, deoarece şi acest post mă va găsi fată mare! :)
Însă nu mă descurajez, le voi vopsi pentru Paşti.😎

Prefață :)

După cum spune şi descrierea, ce şi despre ce voi scrie, nimeni nu ştie, nici măcar eu, însă o voi face. Blogul de față  nu este unul cu o temă  fixă, voi scrie ce îmi  trece prin cap. În  şcoala generală  mă  preocupam  de scris.Compuneri , poezii, însă cu timpul acest mod de exprimare a pălit. Cu toate că am urmat calea literelor ca şi studii, în viața de zi cu zi mi-am ales ca şi meserie cifrele, geniul literar :) fiind dat la o parte. Reîncepând să citesc şi făcându-mi prieteni cu această "apucătură" m-am trezit că, încet, încet revin cuvintele şi dorința de a le aşterne pe hârtie.
Ce îmi propun cu acest blog ? Habar nu am, eu însumi fiind foarte curioasă despre ceea ce va deveni . :) Voi lăsa timpul si stările mele să decidă ceea ce va fi Miss Butterfly.

În căutarea cuvintelor / timpului pierdute...

👀Mi-am făcut blog...Bine, nu eu, că nu mi-am forţat neuronul, ci prietena mea. Datoria mea ar fi să scriu. O întreb pe această cale dacă a ...