vineri, 20 aprilie 2018

În căutarea cuvintelor / timpului pierdute...

👀Mi-am făcut blog...Bine, nu eu, că nu mi-am forţat neuronul, ci prietena mea. Datoria mea ar fi să scriu. O întreb pe această cale dacă a vazut în mine vreo umbră de talent într-ale scrisului. Ai văzut?
Nu că m-aş vedea performând în domeniul scrisului, dacă ar fi să scriu o carte, nu aş înţelege nici eu despre ce am scris, ar fi un amestec de genuri, stări, trăiri - un haos prea mare pentru a fi digerat.Aşa că, nu, nu voi scrie vreo carte. Dar voi citi. Poate nu cât ar trebui sau aş vrea, însă doar cărti din care voi învăţa, care îmi vor trezi sentimente şi, poate chiar revelaţii. Cărţi care mă vor ajuta să evadez pentru un timp...Viaţa e prea scurtă ca să citim cărţi fără substanţă şi să o petrecem cu oamenii nepotriviţi. Sper că voi şi scrie despre ceea ca m-a făcut să simt o carte, despre ceea ce am învăţat dintr-o carte.
Dacă tot m-am inspirat de la Marcel Proust cu titlul postării, fără să vreau, îl iau ca pe un semn că trebuie să citesc cartea.

"Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita." Emil Cioran

Un comentariu:

În căutarea cuvintelor / timpului pierdute...

👀Mi-am făcut blog...Bine, nu eu, că nu mi-am forţat neuronul, ci prietena mea. Datoria mea ar fi să scriu. O întreb pe această cale dacă a ...